"Anyone who rides a bike is a friend of mine" (Gary Fisher) 

Facebook Twitter Gplus YouTube RSS

Curse anormale cu biciclete V

  • Sharebar

Sâmbătă am fost la aerodromul de lângă Sirna, undeva lângă Ploieşti, să fac întrecere cu un avion. A fost una dintre cele mai ambiţioase liniuţe pe care le-am făcut până acum.

Am ajuns acolo cu încă doi prieteni la ora 9 dimineaţa. Afară era destul de răcoare, iarba era încă umedă, dar se anunţa o zi frumoasă. După ce am făcut cunoştinţă cu Radu şi Andrei(pilotul), m-am dus să fac cunostinţă şi cu oponentul meu.

YR-5265. Ce nume o mai fi şi asta, m-am întrebat eu? Probabil nu l-au iubit părinţii când era mic.

Dar Andrei îl iubeşte, că începuse să meşterească la el cu un imbus. Zic ce drăguţ, şi eu pe Adolfică tot cu un imbus  îl alint. Şi am ieşit pe pistă.

3, 2, 1 start…

Pedalez ce pedalez pe iarba udă, în faţa avionului pentru puţin timp, după care trece de mine şi-şi ia zborul. Era 1-0 pentru el, cum probabil era de aşteptat, şi mă duc la colegul meu să văd ce a filmat.

În timp ce ne uitam noi la filmuleţ, Dragoş, pe un ton foarte natural şi calm îmi spune:

“-Bă ăsta intră-n noi!”

N-am înţeles prea bine ce vrea să spună până m-am întors la 180 de grade.

Cam la jumătate de metru deasupra solului, Andrei se îndrepta oarecum spre noi. Dupa două secunde a cadrat avionul exact spre noi, cu o viteză de aproximativ 150 km/h, dar mie mi se parea ca a depasit de mult viteza sunetului.

Am rămas blocat complet. Creierul  îmi dădea erori peste erori. Esc, esc, esc…Ctrl+Alt+Del…nu mergea nimic. M-am blocat şi nu aveam reacţie, în timp ce avionul se făcea tot mai mare şi mai mare.

Tot încercam să caut o explicaţie. Ce se întâmplă? De ce vrea să ne omoare?

În viaţa de zi cu zi ştii să te fereşti de maşini, de trenuri, de tramvaie, dar cu avionu’ ce faci? Zic nu se poate să se termine aşa. Chiar atât de prost să fiu să mor lovit de avion?

Măcar dacă pici cu avionul, e mai ok, nu te arată lumea cu degetul şi ai o scuză. Dar aşa?

2 secunde până la impact.

Dragoş are instinctul de supravieţuire mai dezvoltat şi se aruncă pe jos să-şi salveze pielea. Eu rămân înmărmurit tot încercând să găsesc o explicaţie. De parcă dacă o găseam nu mai intra în mine.

O secundă până la impact.

Andrei trage de…ghidon probabil şi urcă pe verticală pân’ la dracu-n praznic(cum zice Mărgineanu) şi evită impactul cu mine.

Am rămas mut, fără reacţie ca avionul de altfel, tot fără reacţie.

După aterizare, l-am întrebat pe pasagerul din dreapta lui Andrei cum a fost zborul, şi i-am zis că m-am speriat. Iar el a completat: ”-Păi mi-a zis pilotul când m-am urcat în avion, “stai să vezi ce-i sperii p-ăştia doi” ”.

Ca să vezi, fusese o farsă domne…

Ce am învăţat eu din păţania asta?

Păi am învăţat că atunci când vine un avion spre tine, tre’ să te arunci pe jos sau să încerci să fugi din calea lui, nu să stai să te gândeşti de ce vine el spre tine. Cu puţin noroc te filmează cineva şi poţi ajunge chiar la ştiri.

Din păcate n-a fost nimeni pe fază să filmeze groaza de pe feţele noastre, în schimb liniutele dintre YR-ulică si Adolfică au fost filmate şi le ai mai jos.

Enjoy :)

Cu drag,

Bogdan Crăciunaş

 

8 Responses

  1. Interesanta intrecere :) )…interesanta si “aventura” ta cu avionul…
    Imi place invitatia…dar e cam departe de mine :(

  2. Bogdane, misto cursa :) )) Hai odata cu concursu’ala de most wanted.

  3. da’ o elice nu puteai si tu sa-ti pui…:))) mai nasol era daca te si ridicai…super bogda!!! vezi cum esti??? n-ai vrut pe otopeni…:))

  4. hai ca abia asteptam sa mai postezi cate ceva, in special o cursa anormala … :)

Leave a Reply

Current month ye@r day *

credit