"Anyone who rides a bike is a friend of mine" (Gary Fisher) 

Facebook Twitter Gplus YouTube RSS

Vara, anotimpul bicicletei

  • Sharebar

Suntem in toiul verii si i-am auzit pe multi ca se plang de vara.

Aoleu ce cald e, aoleu ce zapusala e, aoleu ce transpir…aoleu aoleu.

Nu inteleg cum te poti plange de vara atat, cand vara vezi atatea fete frumoase pe strada. Si nu-i destul ca sunt frumoase, dar umbla in picioarele goale. Hai sa recunoastem, noi baietii ne uitam dupa picioare ca pisica dupa soareci.

Aici imi permit sa dau un mic sfat baietilor care sunt pe bicicleta. Nu va holbati prea mult in timp ce pedalati ca s-ar putea sa sa va duceti in balarii. Daca e prea frumos peisajul, macar strangeti-va bine casca.

Nu mai departe de saptamana trecuta, ma plimbam pe Calea Victoriei, cand la un moment dat zaresc o fata intr-o fusta scurta. Noroc pe capul meu ca tocmai atunci s-a trezit o rafala de vant sa-i ridice fusta.

M-am gandit un moment ca poate e Marlyn Monroe, dar nu pot sa confirm pentru ca nu m-am uitat la fata ei. Bine ca n-am intrat in semafor.

Revenind la vara, eu sunt mai binedispus vara decat iarna. Am mai multa libertate de miscare, pot sa ies cu bicicleta cand vreau, unde vreau fara sa-mi fie frica c-o sa ma prinda frigul daca nu ajung acasa pana se intuneca.

Dimineata cand ma trezesc si vad soare afara, nici nu-mi vine sa mai lenevesc. Sunt mai vesel pentru ca stiu ca pot sa ies afara sa alerg, sa merg cu bicicleta sa fac orice sport vreau.(Nu vorbim de ski aici).

Ca sa nu mai vorbim de bautura aia de culoarea aurului care se obtine din hamei.

Dupa ce tranpiri putin in soare, esti practic nevoit sa bei doua halbere…dupa care te simti ca in Rai.

Vara-mi aduce aminte de copilarie , de vacanta mare si de prostiile pe care le faceam. Daca m-apuc acum sa le povestesc pe toate s-ar putea sa ma prinda iarna. Dar am una simpatica pe care incerc s-o zic cuiva de vreo 10 ani si tot nu reusesc.

Intr-o zi, de vara normal, am plecat cu tata si un prieten de familie la gradina acestuia, sa sape cartofi.

Am ajuns acolo in jur de 9 dimineata. Baietii s-au apucat de treaba iar au am inceput sa-mi fac de lucru. Mai mancam o felie de cozonac, mai ciopleam un bat…doar activitati d-astea grele faceam.

Dupa doua ore de distractiem timp in care am vazut o vulpe misto, tatalui meu ii vine minunata idee sa faca pariu cu mine, cum ca el ar termina toata gradina pana la ora 15. Zic bine, ma bag.

Vazand ca astia doi sapa mai ceva ca tractoarele, am conceput o strategie supersofisticata de a-mi mari sansele de castig.

Am inceput sa dau ceasul inainte cu 5-10 minute, la fiecare 10 minute. Nu puteam sa-l dau din prima mult pentru ca sa mai uita din cand in cand la el.

Sapau ei ce sapau, dar timpul trecea din ce in ce mai repede.

Si s-a facut ora 15 BMT (Bogdan Meridian Time). Gradina neterminata, hai acasa.

Am intrat in curte…

“-Ce cautati ma la ora asta acasa? De ce nu mi-ati zic ca veniti, nu e gata mancarea?!

  -La cat voiai draga sa venim? Am sapat la cartofi pana la ora 3.

-Care 3 ma, ca e 1 ceasu!!”

Ups.

Stiindu-ma “oarecum” vinovat, n-am zis nimic si am inceput sa ma joc cu pisoii si cateii, lasandu-I sa-si dispute problema timpului.

Toate imi mergeau ca pe roate, aveam pariul castigat, nimeni nu banuia eroarea umana care se produsese. Doar ca am facut o greseala de incepator. Nu stiu cine m-a pus, sa-i spun Amaliei, fata prietenilor nostri, ca ceasul tatalui meu nu e bun si ca face figuri uneori.

Ea fiind cu 8 ani mai mare ca mine, s-a prins de boacana si m-a spus cu zambetul pe buze, bucuroasa c-a rezolvat cazul.

Am fost norocos pentru ca datorita zambetului, parintii ei nu m-au injurat…prea rau, iar tata nu s-a enervat pe mine chiar daca avea de respectat un pariu. Facusem pariu pe un sut in fund, pe care mi l-a onorat dupa ce am ajuns acasa.

Lasand boacanele la o parte, hai sa profitam si sa ne bucuram de vara.

Cum?

Cu bicicleta normal. Ia bicicleta, da-te cu ea pana transpiri dupa care du-te sa bei o bere sau o limonada.

Povesteste-mi te rog intr-un comment o boacana pe care ai facut-o cand erai mic/a, pentru ca vreau sa rad si eu de tine, nu doar tu de mine :) .

 

Cu drag,

Bogdan Crăciunaș

 

PS. Iti pregatesc o surpriza saptamana asta. Stai aproape

 

7 Responses

  1. Eu n-am facut boacane cand eram mica.

  2. Apropo de iubirea ta pentru vara, azi cand am intrat in masina nu m-am putut aseza pe scaun pentru ca efectiv ardea. Uite ce boacane face soarele tau de vara :) ))

  3. Ioi! Sa-ti spun? sa nu-ti spun? eram trei copiii in curte. eu, sora mea si varul meu. eu, bineinteles, eram “capul rautatilor” daca e sa te iei dupa matusa-mea. dupa mine eram un miniedison care avea mereu cateo idee ce merita incercata. asa ca, am incercat saritul cu umbrela de pe garaj, fuga dupa pisica pe acoperisul casei, mersul cu bicicleta fara maini si cu ochii inchisi pana m-am trezit in santul cu buruieni mai mari decat mine (asta a fost pariu!).

    insa una ce mi vine in minte e ca unchiul meu si-a cumparat vopsea sa-si vopseasca masina. vopsea VERDE! iar eu am decis ca e bine sa vedem dk putem vopsi gardul. in timp ce desfaceam la cutii ne-am luat la cearta si am inceput sa ne batem cu vopseaua. astfel am reusit in timp record sa vopsim covoare, geamuri, obiecte din casa si CAPUL varului meu……… pentru asta cred k am primit-o cel mai tare.

    in timp ce ne bateam bunica-mea alerga pe la geamuri ca sa ne potoleasca. pe cand reusea sa intre pe o usa noi ieseam pe geamul spre gradina……..

    1 saptamana nu am avut voie sa ma joc cu varul meu………. desi stateam in aceasi curte.

  4. Super! mi-ai trezit niste amintiri de-alea taari de toot!

    Intr-adevar, au fost multe-multe aventuri. Sa-ti povestesc una dintre distractiile noastre, care se repeta in mod frecvent.
    Noi eram acasa 4 frati (3 fete + 1 baiat – iti dai seama ce copilarie “palpitanta” a avut el…) si locuiam intr-un apartament in Bucuresti care avea un hol patrat si usile de la 2 dormitoare in diagonala. Undeva pe o latura era si usa la bucatarie.

    Dupa-amiaza, cand parintii erau acasa (de obicei isi petreceau mult timp in bucatarie), faceam un concurs: intr-un dormitor 3 copii il invarteau pe al patrulea bine-bine(faceam cu randul), iar miza era sa ajunga in dormitorul celalalt (din diagonala) – adica sa nimereasca usa dormitorului, si nu cea a bucatariei, sau cuierul de pe hol.
    Castiga cel care reusea acest lucru, fara sa-l auda mama si tata. Cu alte cuvinte, sa nu se loveasca de nimic pana acolo.
    Nu stiu daca ai inteles povestea, dar era ceva de groaza ! S-a lasat si cu bubuieli si cu stari de rau de multe ori, dar ni se parea noua asa de distractiv si provocator, incat am continuat-o multa vreme !

    Multumesc ca m-ai facut sa rad cu pofta !

    • :) ))))))))))))) am inteles ce faceati voi acolo. Dupa ce te invarti de prea multe ori, apoi e greu sa mergi in linie dreapta.

      Ce ma mai distrez pe seama voastra :) ))))

Leave a Reply

Current month ye@r day *

credit